Thursday, April 25, 2019

User Login

Site Search


Warning: include(): Failed opening '/home/armyshop/public_html/blog/wp-content/themes/platoon/platoon/searchform.php' for inclusion (include_path='.:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php') in /home/armyshop/public_html/blog/wp-content/themes/platoon/platoon/tabber.php on line 53

Archive for the ‘Supravietuire’ Category

Și-a făcut omul o trusă bine garnisită și nu-mi dau seama dacă aș mai fi pus ceva în plus în ea – a îndesat în rucsacul ăla o grămadă de chestii utile și are chiar și o Biblie. A irosit ceva spațiu la cutia cu baterii (eu le-aș fi izolat individual în punguțe, ca să nu ocup loc prea mult, și le-aș fi prins cu zgârciurile cu care el a legat cutiuța de ață dentară). Interesante opțiunile lui pentru haine – destul de eficient pentru spațiu puțin (aș fi adăugat și o pereche de pantaloni de corp sau ceva similar) și mi-a plăcut cum a presat rolele de bandă adezivă (eu le pun cum se găsesc și pun chestii mici în spațiul circular care rămâne).

Dacă dați click și mergeți să vedeți clipul pe Youtube, găsiți și lista lui (la detaliile clipului, în partea de jos).

Util.

Hrană care ține ani de zile

Posted by admin On februarie - 16 - 2015 ADD COMMENTS

Când vezi că Putin se vizitează cu Orban și în Ucraina încă se simte praf de pușcă, cu tot acordul de la Minsk, chit că n-o iei foarte în serios, dar tot îți trece prin cap: “dacă aș fi nevoit să stau departe de lumea dezlănțuită, ce aș mânca?” Mai în glumă, mai în serios, am făcut o listă cu alimente nutritive, cu volum nu foarte mare, care pot fi stocate timp îndelungat și folosite fără probleme. Lista mea nu include diverse conserve, pentru că acolo e clar – ce scrie pe capac ar trebui să luăm de bun.

Alimente cu termen de valabilitate mare

Mierea ține sute de ani

Practic, mierea nu se alterează niciodată. Am citit eu undeva că au găsit unii miere de acum câteva sute de ani și era încă bună. Eu n-aș fi încercat, dar, la nevoie…

Sarea, zahărul țin nelimitat

Singura problemă e că se mai aglomerează la umezeală – în rest, pot fi păstrate cu anii.

Cafeaua boabe ține ani de zile

Condiția e să fie bine ambalată, să-și păstreze aroma. Dacă e râșnită și e ambalată în vid, ține – dacă nu la fel de mult, oricum, mult.

Dulceața ține bine în timp

E conservată cu zahăr – cu cât mai dulce, cu atât mai rezistentă la trecerea vremii. Păcat că nu păstrează și vitaminele esențiale, cum ar fi vitamina C, dar hrănește la nevoie.

Pesmetul, pâinea bine uscată și covrigii uscați

Țin câțiva ani, gustul nu se prea schimbă, doar că trebuie să ai dinți. Singura problemă e cum faci să ții produsele uscate – orice urmă de umezeală le poate compromite (fac mucegai și nu mai sunt bune de mâncat).

Toate tipurile de cereale și diverse boabe țin binișor

Se pun în recipiente etanșe, să nu intre cârcâieci. Altfel, se fac praf și nu mai sunt de mâncat decât în disperare de cauză, date prin sită. Aici intră orezul, lintea verde și roșie, fasolea uscată, mazărea uscată, arpacașul, orzul, hrișca, meiul, boabele de porumb și de grâu. Dacă vrei să le păstrezi măcinate, știu de la mamaie că cea mai bună idee sunt recipientele de sticlă cu capac care se strânge cu garnitură. Trebuie verificate din când în când, că pot fi infestate de dinainte cu diverse mici insecte, caz în care trebuie dat totul prin sită și, eventual, folosit cât mai repede.

Drojdia uscată

Drojdia uscată nu e moartă și se activează imediat cu puțină apă caldă, făină și zahăr. Drojdia are vitamine esențiale organismului, plus că ajută la făcutul pâinii, deci e un aliment-minune.

Fructe, legume, ciuperci uscate

Unele fructe, legume și ciuperci se pot usca la soare și la aer și, în acest fel, țin și câțiva ani. Ardeii se pot usca ușor dacă îi atârni de codițe pe o sfoară, de exemplu. La fel, ciupercile, se înșiră la uscat pe sfoară și se rehidratează la folosire. Roșiile se taie în două și se usucă la soare, timp de 2-3 zile, la loc aerisit. Ceapa se poate usca și ea, ca roșiile, dar tăiată rondele. Merele se pot usca bine și strugurii se fac stafide. O sculă utilă pentru uscat de toate este un aparat de dezhidratat, asta în cazul în care nu ai cum să faci asta natural, la aer, ca strămoșii.

Din păcate, uleiurile și oleaginoasele râncezesc destul de repede și nu pot fi păstrate mai mult de câteva luni, un an. Carnea se usucă bine, dar nu ține mai mult de câteva săptămâni (sau ține, dar e posibil să se înfrupte și ceva microorganisme nocive din ea și atunci să nu mai fie comestibilă în siguranță). Carnea se mai poate conserva bine în untură (carne și cârnați, totul foarte sărat) și ține mai bine de un an.

Deocamdată, astea sunt cele care mi-au venit în minte. Dacă mai știți vreunele, vă rog lăsați un comentariu, să beneficieze și alții.

Chestiunea cu războiul

Posted by admin On februarie - 11 - 2015 ADD COMMENTS

Peste tot pe unde te învârți zilele astea se găsește cineva să vorbească de un eventual război. Pe site-ul nostru oamenii caută “kit supraviețuire” și am văzut o creștere clară de trafic la categorii cum ar fi autoapărarea și campingul, dar pe produse dintre cele necesare cuiva care vrea să trăiască în inima muntelui o vreme.

Vine sau nu războiul?

Adevărul e că azi, la Minsk, se întâlnesc Poroshenko al Ucrainei cu Merkel a Germaniei, Hollande al Franței și Putin al Rusiei. Obama a spus că nu trimite arme ucrainenilor până nu discută cei patru azi, iar Hollande zicea zilele trecute că “Dacă nu reușim să găsim nu doar un compromis, ci un acord de pace durabil, știm foarte clar care va fi scenariul. Se cheamă într-un fel: război“.

Când un lider dintre cei care au ceva de spus în Europa zice cuvântul ăsta, “război”, nu-i de mirare că oamenii își fac gânduri. În contextul ăsta a apărut știrea de anul trecut, cu încorporarea. E ea de anul trecut, dar oamenii o simt actuală azi, așa că azi îi interesează și o comentează.

Și ajungem la chestiunea cu supraviețuirea

Nu știm dacă va fi sau nu va fi război și nici nu știm cum va fi, dacă va fi, pentru că războiul se poartă altfel acum. Sunt alte vremuri. Alte arme. Dar, știm, nu știm, nu riscă să știm ce facem în caz de ceva. E o întoarcere la cele esențiale – cum supraviețuiești tu, om, fără Google, fără detergenți și fără supermarket?

Ce știți să faceți, din meșteșugurile și practicile uitate ale traiului sălbatic?

S-au pierdut multe… Noi făceam la școală ore de lucru manual. Fetele învățau să coasă, să țeasă, să tricoteze și să croșeteze. Băieții făceau mic mobilier din traforaj și… ce vrei și ce nu vrei, cu scule adevărate, de la șurubelniță la chestii mai serioase. Bunicii noștri știau să pună capcane, să pescuiască, să dreagă casa, să facă butoaie și țuică, iar bunicele făceau săpun de casă, plantau grădina de la sămânța păstrată și cunoșteau plantele comestibile sălbatice și cum se cresc animalele.

Ce mai știm noi să facem din toate astea?

Așa că e o idee bună să mergem – că tot iubim natura și drumețiile – la oamenii care încă știu toate astea. La bătrânii noștri uscați de muncă, din satele de pe lângă betoanele noastre cotidiene. Și să-i întrebăm cum fac. Să-i ajutăm la săpat – că încep muncile câmpului, și să aflăm de la ei cum se face.

Bătrânii noștri, ai pământului, sunt cei care știu exact ce înseamnă supraviețuire.

Și tot ei știu exact ce înseamnă război.

La munte pe ploaie sau pe furtuna

Posted by admin On decembrie - 19 - 2014 ADD COMMENTS

Ce te faci la munte, daca incepe ploaia? Dar daca incepe furtuna?

Drumetii cu putina experienta, dar prevazatori, se vor fi intrebat deja cum sa se pregateasca de asa ceva, mai ales ca – se stie – muntele e capricios ca un copil si odata se supara si bate din picior si ploua, sufla vant, tuna si fulgera. Pentru cei care vor sa afle raspunsul la aceste intrebari, scriu articolul de fata.

Ce fel de vreme rea infrunti?

Ploaia marunta si rece

Daca ploua marunt si constant, cu picaturi egale, care iti rapaie pe crestetul capului, cel mai cuminte e sa te infasori in ceva impermeabil si s-o tii drept pana la urmatorul adapost (la cabana, de exemplu). Daca nu ai o pelerina de ploaie sau ceva similar, scoate din rucsac orice imbracaminte care iti pare mai rezistenta la apa si pune-o peste cap si peste ce cari in spate, ca sa pastrezi totul cat de cat uscat.

Furtuna cu vant in rafale

Ia-o repede la vale si stai departe de creasta, ca – serios – risti sa te ia vantul. Daca nu sunt fulgere, singurul pericol important e ca rafalele te pot azvarli in vreo prapastie. Daca e prea puternic vantul, intinde-te pe jos si asteapta pana se potoleste, inainte de a-ti continua drumul.

Ploaie cu fulgere si trasnete

Astfel de ploi vin in general vara si trec la fel de repede cum au inceput. Problema cu ele e ca te mureaza (cade foarte multa apa odata) si ca fulgerele sunt periculoase. Daca e genul asta de ploaie, pune tot ce ai metalic cat mai departe de tine si asteapta sa treaca, preferabil la adapost. Daca nu ai adapost si fulgera, mai ales in zone largi, fara copaci mari, mai bine te lungesti pe sol si astepti sa treaca, chiar daca te uda apa pana la piele. E mai sigur asa. Si nu te adaposti sub copaci, mai ales sub copaci izolati, ca e periculos (chemarea fulgerului).

Ce iei cu tine in rucsac, ca sa nu ai probleme cu vremea?

  • pelerina sau altceva de ploaie (sau macar o folie din material plastic, pe care s-o poti trece si peste rucsac, sa nu ajungi la cabana cu hainele ude);
  • alcool sanitar (de-o frectie – face minuni)
  • un vintiac (wind jacket sau jacheta, geaca de vant – ca sa nu te ia cu frig)

Cu ce te imbraci pe munte?

Ce faci cand ajungi la adapost?

Pai intai si intai te schimbi de haine, cu unele uscate. Pe cele ude le pui la uscat, apoi bei ceva fierbinte (un ceai… merge si un vin fiert). Daca ai cum, stai intr-o patura – e bine sa-ti reincalzesti corpul cat mai bine, ca sa eviti eventuale probleme de sanatate. Daca are cine sa-ti faca o frectie, esti bine.

Cum traversezi un rau de munte?

Posted by admin On octombrie - 21 - 2014 ADD COMMENTS

Raurile de munte, daca sunt pe trasee marcate, sunt usor de trecut – de obicei exista podete si poduri din barne si scanduri, unele cu mana curenta, altele fara, in functie de dificultatea traseului si locul unde este cursul de apa.

Totusi, se poate sa intalnesti un rau de munte care sa nu aiba niciun podet deasupra si sa vrei sa treci pe partea cealalta, preferabil cu hainele si incaltarile uscate (mai ales daca raul e sus si apa e rece ca gheata). Asadar, ce poti face?

Daca raul nu este adanc si apa nu curge involburata si cu viteza mare, poti incerca sa traversezi din piatra in piatra, cu multa grija, sa nu aluneci (pietrele de rau pot fi alunecoase – unele au crescut deasupra muschi, altele au un fel de mazga alunecoasa). Alege pietre mai mari, eventual mai plate, si fa-ti traseul mental, inainte sa incepi trecerea – asadarm vei vizualiza intai pietrele pe care urmeaza sa calci si gandeste-te unde ai putea pune piciorul si daca vreuna dintre ele e instabila si simti ca cedeaza sub greutatea ta.

Daca peste rau este deja un trunchi de copac rasturnat sau o barna, poti trece raul folosindu-te de oportunitate, dar e bine sa ai la indemana un bat lung, cu care sa te ajuti pentru a-ti tine echilibrul cand treci. Pune piciorul ferm, nu te uita in jos. Daca e prea alunecos sau daca ti-e teama sa nu cazi, nu e o rusine sa stai calare pe trunchiul de copac si sa inaintezi incet, ajutandu-te de maini si spriinindu-ti greutatea in brate, ca sa inaintezi.

Daca esti cu grupul si cineva a trecut deja si trecerea e periculoasa, nu strica sa arunce o franghie catre cei ramasi pe celalalt mal. Franghia se leaga la inaltimea pieptului de cate un truncgi de copac pe fiecare mal si serveste de punct de sprijin (ca o mana curenta la scari). Daca apa e adanca si curge foarte repede, e o idee buna ca persoana care trece sa aiba o franghie legata in jurul taliei, iar celalalt capat sa fie tinut de cineva de pe mal – in caz de ceva, puteti apuca toti de franghie si puteti scoate omul din apa.

Ce iei cu tine de acasa, ca sa traversezi rauri in siguranta?

O franghie buna sau o coarda (foarte la indemana pentru drumeti sunt bratarile Paracord – trei metri de coarda la indemana, orice ar fi! – daca fiecare membru al grupului are cate una, sunteti bine; le gasesti online sau direct in military-shop®, la Gara sau la Unirii)

Incaltaminte si ciorapi de schimb. Asta pentru ca se poate intampla sa cazi in apa sau sa traversezi raul printr-un loc cu apa mai putin adanca (maxim pana la genunchi) si mai lina, numita vad. In cazul asta, trebuie sa mergi prin apa, iar cand ajungi pe mal n-o sa vrei sa fii incaltat cu niste bocanci care mustesc de apa. Deci, daca trebuie sa treci un rau prin apa, scoti intai ciorapii si apoi te incalti cu incaltamintea de schimb (pot fi si tenisi – ideea e sa-ti protejeze talpa de pietroaie si de colturi de piatra) si treci. Pe malul celalalt iti usuci frumos picioarele si te incalti la loc in bocanci si iti continui drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Desigur, sunt si alte situatii – situatii limita! – cand treci apa cu hainele in rucsacul tinut deasupra capului si cand testezi fundul apei cu prajina, sa te asiguri ca nu e niciun pericol (grpi, valtori sau cine stie ce altceva), dar tu ai sa faci o drumetie de agrement si nu ai sa intalnesti situatii din astea.

Sau…?

Ceata la munte – pericole si solutii

Posted by admin On august - 25 - 2014 ADD COMMENTS

Ceata poate fi un pericol in drumetiile montane, daca te prinde nepregatit. Te poti rataci foarte repede, si un telefon mobil nu este intotdeauna solutia salvatoare.

Asadar, iata ce trebuie sa ai la tine, ca sa nu fii in pericol daca esti surprins de ceata.

1. Lanterna puternica, cu baterii noi,schimbate proaspat, si un set de baterii in plus (o iei de la noi, pe alese – ori online, ori vii la military-shop® si gasim una potrivita pentru tine si drumetiile tale).

2. Busola (daca ai si un altimetru, este un plus – il poti folosi si pe al telefonului, daca este smartphone – totusi, nu te baza pe busola acestuia, pentru ca mai da rateuri).

3. Harta zonei in care te afli, eventual o harta actualizata, cu informatii despre marcaje.

Ce faci daca nu ai toate astea?

Nimic.

Exact, nimic. Adica nu inaintezi, nu incerci sa cauti drumul, nu te indepartezi de grup, nu faci pe eroul. Stai, impreuna cu cei cu care ai plecat in drupetie, si asteptati sa se ridice ceata. Altfel, sunt mari riscurile sa va pierdeti si e mai bine sa stai cateva ore pe loc, decat sa te pierzi si sa nu stii cand ajungi acasa, asteptand echipe salvatoare prin vreo rapa.

Alfabetul MORSE

Posted by admin On august - 21 - 2014 ADD COMMENTS

Alfabetul MORSE te poate salva in situatii de urgenta. Dincolo de celebrul “trei puncte, trei linii, trei puncte”, poti invata alfabetul MORSE si poti sa te ajuti de aceasta cunoastere in situatii care mai de care mai neprevazute si iti poti salva chiar si viata.

Asadar, apuca-te sa inveti alfabetul MORSE si repeta-l din cand in cand, chiar daca nu uzezi de el in mod frecvent.

Mai multe, pe Wikipedia >>

Apoi citeste ce am scris mai jos si spune-ne ce inseamna, pana la sfarsitul lui august 2014, si primesti un voucher de reducere (10%) in magazinul nostru online, kaki.ro.

−− .. .−.. .. − .− .−. −.−−    … …. −−− .−−.

 

Calatorului ii sade bine cu drumul

Posted by admin On august - 15 - 2014 ADD COMMENTS

… asa ca plecam si noi la munte, sa ne curatam plamanii stati in oras atata vreme. O sa urcam cat mai sus (avem in minte cateva trasee, dar nu ne-am hotarat inca), asa ca o sa vorbim azi despre altitudine:

Intre 0 si 10 metri – hm, asta e la mare, nu-i altitudine. Noi mergem la munte. Sa urcam nitel, cam pana la 450 de metri.

Intre 450 – 850, chiar 1000 de m – presiunea aerului este constanta, ne simtim bine, rezistam la efort, ne plimbam, e totul OK.

Intre 1000 si 1200 m – aici respiri! In zona asta cresc bine brazii, molizii… si e aer curat, cel mai curat din tara!

Intre 1200 m si 1800 m – asta e zona cu sanatate naturala. Cu cat urcam spre 1800 de metri, cu atat aerul se rarefiaza si cei cu plamanii incarcati de tutun incep sa respire mai greu. Nu-i usor nici pentru oraseni, mai ales daca orasul e mare si poluat, cam cum e Bucurestiul nostru…

Intre 1800 si 2500 m – aici nu mai creste padurea, totul e superb de privit, dar trebuie sa urcam cu grija mai mare, pentru ca ne pierdem suflul usor. Nici oxigen nu mai este atat de mult, asa ca putem avea rau de altitudine, ne putem sufoca – nu e recomandat sa mearga pe aici celor cu probleme cu tensiunea, cu inima sau cu circulatia.

Peste 2500 de metri – e tare sus si bate vantul tare. Nu respiram usor, dimpotriva, iar presiunea atmosferica este mare si ne simtim apasati de cer. Totusi, cele mai impresionante peisaje aici se admira, iar in zilele curate, fara nori, putem sa vedem marea.

Drumetie placuta!

Am descoperit filmul asta si l-am vazut fara sa-mi pot lua ochii de la ecran. E incredibil, pur si simplu, ASTA e supravietuire!

Cum prajesti peste si cum gatesti oua in padure

Posted by admin On august - 12 - 2013 ADD COMMENTS

Cu doua crengi groase si un foculet in salbaticie, daca ai niste oua si un peste, nu mori de foame. Ia uite: